Maree

Relieful meu, tot mai marcat de riduri,

își pierde strălucirea de-altădată,

frumusețea-mi distilează printre gânduri,

la cerul năzuit în aburi se înalță.

Și dacă n-am zburat când aveam aripi,

și dacă n-am plutit când ușor am fost,

acum când sunt mai greu ca niciodată

despovărat de ambalaj îmi aflu rost.  

 Impoderabil cerul mă primește,

de solul pământesc sunt gravitat,

sufletul de trup se izbăvește,

între pământ și cer mă văd polarizat.

Uitări și amintiri mă tot străbat,

mareea cosmică sufletu-mi înalță,

de talerul de lut sunt agățat

și simt în mine viața în balanță.