Dialectică

„Acum” – curgere-n tot ce trece și vine,

„aici” - băltire cu valuri sprințare

sunt „viață” - mișcare ce pe propriile șine

străbate infernul culorii și moare.

Acum mă scurg, tot trec, nu mai vin,

aici sunt tot același și sunt mereu altul

timpul mă poartă în spațiu avid, 

văd, aud și simt cum dospește aluatul.

Știu că nu știu și nu știu ce știu,

totul îmi pare aparent și-efemer, 

deși niciodată nu e prea târziu

să te crezi aievea și nu în mister.