vine frig de dincolo de mine
și vântul tremură prin crengi de amintiri
știu că parcă ieri era mai bine
azi plouă lacrimi reci tot cerul din priviri
ca și o pasăre sufletul îmi zboară
prin colivia pieptului meu strâmt
fulgi de dor se smulg doar ca să doară
se pierd în toamna ultimului gând
septembrie, octombrie, noiembrie
par fiecare ani fără sfârșit
oricare bun să văd cum se deschide
a cerului fereastră către infinit
șoaptă ultimă pe nesimțite
aștept un vânt prielnic să pornesc
aleatorul zbor lipsit de ținte
prin văzduhul celor ce iubesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu