pe cerul de trecut din
depărtare-naltă
puzderie de amintiri pâlpâie prin
nopți
fascinând prezentul - această
scurtă haltă
pe traiectoria mută a fiecărei
sorți
constelații noi de-aduceri în
aminte
licăresc în nesfârșita beznă de
uitări
ce tăinuie-nceputul și sfârșitul
aventurii atâtor multe căutări
privirile și gândul, imaginația,
visul
în habitatul lor ne smulg din ce-i
real
ducându-ne spre poarta din
care-abisul
abia ne-a exilat în traiul senzorial
ș-am fi fost sclavii durerii și
plăcerii
zadarnic am fi vrut să ne aflăm
menirea
am fi rătăcit prin râpa disperării
de nu-ntâlneam pe cale dorul și
iubirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu