Efemeridă

primul alb iernatic pufos și inocent

se topește iute în negre bălți clisoase

că-i anevoie tare să dai alt aparent

orașului mizer și vechilor angoase

așteptăm alți fulgi mai trainici și mai mari

cu imaculate cearceafuri de uitare

să retrăim iluzia c-am fi fost solari

nu mohorâți copii ai unor lumi urbane  

din efemera iarnă ne ningă bucurii 

să fim iar buni, surâzători și calzi

să îngropăm trei luni dureri și isterii

în sinceră iubire și în miros de brazi