există o primăvară undeva-n trecut
pe care n-a mai șters-o nici un
anotimp
ramuri de lumină din ea au
răzbătut
și-n suflet ca o poză s-au
statornicit
crengile-nverzite cu degete flori
îmi adie prin păr culori de
rapsodii
în mine au trezit un murmur
de viori
ecou ce mă-nsoțește-n insomnii
plouă din senin doar cu iubire
caldă
iar păsările zborul mi-l sărută-n gând
frumusețea lumii curge-ntr-o
baladă
cu soare, apă, aer și verde de
pământ
există undeva o primăvară-n noi
atât de vie pe cât este de sfântă
care apare-n suflet numai uneori
ca un miraj pe cer ca o taină în stâncă
există undeva o primăvară-n noi
atât de vie pe cât este de sfântă
care apare-n suflet numai uneori
ca un miraj pe cer ca o taină în stâncă
un basm ce n-are început și nici sfârșit
cu dimineți ce-adună fetele la râu
cu vocile și ochii și râsul lor de-argint
cu părul strălucind ca spicele de grâu
există o primăvară undeva-n trecut
cu gustul și mirosul
tinereții
din ea răzbat lumini de început
și gânduri despre malurile vieții
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu