ale toamnei râuri de neștiute frunze
în unde de culori traversând golgote
se-ngroapă-n cer și se prefac meduze
de nori cernind a fulgilor cohorte
mii de frânturi din frunzele albite
fulgii se aștern oglinzi peste poteci
acoperind tristeți și umbre veștejite
înmărmurind uitări pe lespezile reci
pe ramuri înfloresc iriși de gheață
ochi senini ce în curând vor plânge
când vor trece noaptea și în dimineață
se vor trezi iubite de zorile plăpânde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu