joi, 21 noiembrie 2013

Se sting culorile


se sting culorile prin zări îndepărtate
în coada ochiului stă pânda pădurilor de umbre 
și nu sunt gene sau sprâncene rimelate
sunt necuvinte verticale sumbre

coroanele de arbori cerul îl foșnesc
perspectiva se ghemuie în puncte puncte puncte
albul și lumina mări de negru trec
silabele sunt zburătoare frunze

se-articulează doar icnete și scâncete și plânset
cu aripile ancorate bine în pământ
mai zboară peste lume lungi stoluri de regret
duhuri liberate din urme de cuvânt

neculori de negru cu neculori de alb
intuite găuri în univers de vise
rătăcite insomnii înspre ele-atrag
separând de gânduri râuri de cuvinte

neculori de noapte și neculori de zi
din clepsidră curg în eternitate
alternând dilema „a fi sau a nu fi”
în filigran de logos cu serenitate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu