sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Unde ești


franjuri de culori prin înserări coboară 
majestoase trene de ultimă lumină
a încă unei zile care se strecoară
în trecutul lung ca un ecou de mină 

ninge pe acoperiș din vise de șindrilă
sub care încă focul mocnește amorțit
mistuind din stiva gândurilor-vină
răpuse și uscate ca iarba din cosit

din jar un cer de nori mișună fantome
o cinematecă de amintiri confuze
un tonomat cu melodii și-arome
răscolind noi doruri ca pe niște frunze

tu unde ești de-ai fost adevărată
în care falduri de culori te-ai estompat
cărui gând îi ești cheia așteptată
în care suav cântec te-ai reîntrupat   

4 comentarii:

  1. M-aţi umplut de frumos, de delicateţe, de vibraţii...minunată lirică!
    Felicitări!
    .
    Am citit cu încântare,
    Aurora

    RăspundețiȘtergere
  2. ...si regasire! Citesc rar poezie contemporana...buna ! Felicitari

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulțumesc... Mie mi se întâmplă și când e vorba de pictură...

    RăspundețiȘtergere