toate tac
în jurul meu tăcerea
culege ascultarea din cuvinte
și-mi țiuie timpanul de durerea
neliniștilor încă nerostite
pe bolta palatină nori s-au adunat
și-mi plouă-n gură acru și amar
silabe renăscute fluturi în stomac
în culori stridente de bazar
în mine dintr-odată toate tac
afară clopotele bat
afară clopotele bat
în mine
RăspundețiȘtergeredintr-odată
toate tac...
o poezie în sine! superbă!
Mulțumesc mult, Vasile Dumitru.
RăspundețiȘtergereO POEZIE SUPERBĂ....!!!
RăspundețiȘtergere