nu vreau să-mi amintesc de cei care-au murit
aicea
lângă mine
fără nici o vină
la Timișoara
București
Sibiu
și-n toată țara
că mi se face pielea de găină
și sunt cuprins de-o jalnică rușine
cum tremuram atunci
de frică și speranță
când din agonie lungă ne-am trezit iar vii
regăsind în noi mândrie
cutezanță
și inconștiență bravă de copii
am văzut atuncea că încă aveam sânge
că nu eram cu totul încă storși
că mai simțeam durerea care ne pătrunde
prin anestezia de cobai zeloși
a urmat
din pacea morții voastre
o nouă blasfemie
un alt iad
s-au înnegrit întinderile-albastre
pe care-n agonie
cu priviri în lacrimi nouă ne-ați lăsat
fariseii
jelindu-vă
astăzi
la cimitire vă aduc ofrande
iar cei ce-au moștenit speranța de la voi
tot rătăciți pe înfundate străzi
trăiesc apusuri triste
sângerânde
sângerânde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu