mi-am pus inima în sloiuri de gheață
să nu se topescă de tot
ș-acolo în pereții de ceață
să-și mai țină nerăbdarea în loc
o vreme de nu s-ar mai scurge
pe versanții de dor către tine
amurgul n-ar mai avea sânge pe buze
iar nopțile ar rămâne senine
seismele din piept înceta-vor
aș muri mai încet nu galopant
cu buchete de gânduri color
fără congestie și fără infarct
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu