închid ochii
văd ruguri
atâtea ruguri
câți copaci are pădurea
și simt miros de fluturi
atâția fluturi
aud scântei de păsări
atâtea păsări
prin gene țâșnesc lacrimi
peste văpăile care aleargă sălbăticiuni
focul linge cerul
fumul intră în orele zilei
și le încremenește
în arșiță
deschid ochii
nu văd
îmi amintesc doar ruguri
copaci fluturi și păsări
sălbăticiuni îngrozite
un cer de fum
din care zboară disperate ore
să se salveze în apele uitării
mele
incendiul acesta a fost demult
doar în mine se reaprinde mereu
și nu reușesc să-l mai sting
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu