Bifurcare

sunt tot pe drumul ferm ce duce către mâine

purtat de-aceiași pași mărunți și indeciși

hăituit de clipe în roi ca de albine

spre orizontul celor în soartă proscriși

voi pune cruce-n vârful golgotei ce-am suit 

versantul cu pașii mei intra-va-n amintire

dar mă privesc de sus în jos uimit

cum n-am știut că două euri am găzduit în mine

împărți-vom crucea cum am împărțit trupul

un eu înfipt în câmp cu vârful către cer

alt eu în cercul de orizont cu vântul

trecând prin defileu în marele mister