vineri, 24 ianuarie 2014

Gânduri, voi


gânduri, voi
și sentimente-apoi
mă ordanți cumva în minte
în somn
în suflet
în cuvinte
că-s răvășit 
îndurearat
nestăpânit
de spaime și de dor neostoit
de așteptări ce nu s-au împlinit
de viața ce-i aproape de sfârșit

sunt dezolat
din lume nici nu știu
m-am izolat
sau fără voie
fost-am exilat

despre iubire 
ce să spun
iubesc
dar nu mai simt nevoia de concret
roiesc în jur baloane de săpun
se sparg în ochi cu irizări de violet
morman de usturimi ce mă răpun 

vreau să trăiesc și vreau să mor odată
dureri din lumea toată mă pândesc
dezastre vechi ce vor mai fi o dată
în mine și în vastul omenesc

moartea și viața mereu îngemănate
îmi pare că-n curând s-or separa
nesomnul lumea-ntreagă va străbate
și paradisul nu-l voi mai visa

nu pot reclădi o altă față
a tot ce va-nceta la fel să fie
și-ncerc să memorez această viață
să o sărut ca pe-o fotografie

mă ordanți cumva
în minte
în somn
în suflet
în cuvinte
că-s răvășit 
îndurearat
nestăpânit
gânduri, voi
și sentimente-apoi

Un comentariu:

  1. E o vorba care spune ceva de genu "Nu e dusman mai mare ca propria ta minte".
    Frumoase versurile, o alegorie intre cunoscut si necunoscut. Sa aveti o zi frumoasa.

    RăspundețiȘtergere