gânduri, voi
și sentimente-apoi
mă ordanți cumva în minte
în somn
în suflet
în cuvinte
că-s răvășit
îndurearat
nestăpânit
de spaime și de dor neostoit
de așteptări ce nu s-au împlinit
de viața ce-i aproape de sfârșit
sunt dezolat
din lume nici nu știu
m-am izolat
sau fără voie
fost-am exilat
despre iubire
ce să spun
iubesc
dar nu mai simt nevoia de concret
roiesc în jur baloane de săpun
se sparg în ochi cu irizări de violet
morman de usturimi ce mă răpun
vreau să trăiesc și vreau să mor
odată
dureri din lumea toată mă pândesc
dezastre vechi ce vor mai fi o
dată
în mine și în vastul omenesc
moartea și viața mereu îngemănate
îmi pare că-n curând s-or separa
nesomnul lumea-ntreagă va străbate
și paradisul nu-l voi mai visa
nu pot reclădi o altă față
a tot ce va-nceta la fel să fie
și-ncerc să memorez această viață
să o sărut ca pe-o fotografie
mă ordanți cumva
în minte
în somn
în suflet
în cuvinte
că-s răvășit
îndurearat
nestăpânit
gânduri, voi
și sentimente-apoi
E o vorba care spune ceva de genu "Nu e dusman mai mare ca propria ta minte".
RăspundețiȘtergereFrumoase versurile, o alegorie intre cunoscut si necunoscut. Sa aveti o zi frumoasa.