marți, 28 ianuarie 2014

Martha Bibescu - (28.01.1889, București - 28.11.1973, Paris)


Romancieră, poetă, om politic și memorialistă.

Premiată de Academia Franceza, membră a Academiei Regale a Belgiei, distinsă cu Legiunea de Onoare în 1962

A fost prezentă alături de întreaga boemă franceză antebelică: Jean Cocteau, Paul Valery, Francois Mauriac, Max Jacob, Francis Jammessi și, desigur, Marcel Proust, căruia i-a dedicat o carte.

„Ultima aristocrată a literaturii europene", vârful de elită al literaturii feminine româneşti, face parte dintr-una din cele mai ilustre familii. Descendentă a familiilor Lahovary şi Mavrocordat, s-a logodit în secret cu prinţul George-Valentin Bibescu, cu care se va căsători în 1902. Personalitate complexă, a fascinat înaltele cercuri intelectuale ale Europei interbelice, s-a bucurat de un cerc ilustru de prieteni şi cunoştinţe: Marcel Proust, Anatole France, Paul Claudel, Paul Valery, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, precum şi numeroşi prinţi şi diplomaţi europeni. A călătorit mult, inclusiv în Persia şi Egipt, traducându-şi experienţele în romane, jurnale de călătorii şi un Jurnal politic. După 1945, din Anglia, apoi de la Paris, a fost o puternică voce publică ce a protestat faţă de cursul politicii româneşti.

În 1923 scria în „Isvoru, Le Pays de Saules”, „Izvor, țara sălciilor”:
„Va veni o vreme când acest popor român, care n-a fost cunoscut până acum, va fi luat în seamă... Din această ţară, trecută sub tăcere, vor răsuna cântece şi muzică, neamul acesta va renaşte după un mileniu de existenţă şi lumea se va mira ca de o minune să afle, în sfârşit, tot ceea ce el posedă din conştiinţa universală”.

Ecouri:

Rainer Maria Rilke: „Admirația mea pentru prințesa Bibescu era definitivă de când îl cunoscusem pe al ei Alexandru Asiatique; dar în intuiția ei de mare poet a reușit să stabilească una dintre cele mai profunde continuități umane”... „Cum să nu iubeşti România după ce ai citit „Izvor”?”

Max Jacob: „Sunteți un mare scriitor.”

François Mauriac: „Cine sunteți dumneavoastră? Cea mai admirabilă inteligență de femeie pe care o cunosc. Ați scris cărți mai importante decât acest «Bal»; dar nu este vreuna care să mă miște mai mult.”

Proust: „Binevoiţi să-mi acceptaţi, Prinţesă, admiraţia şi respectul recunoscător.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg