curând se vor topi tăcerile
dar până atunci se vor mai așterne în straturi glaciare
capitondu-mi fereastra și ușa spre lume
cu ecouri pe care gândul îmi alunecă
spre nețărmurirea albului tău
se vor topi curând tăcerile în cocori pe cer
și în ape repezi
smulgându-mă gureș din liniștea hibernală
ducându-mi pașii pe unde
în golfuri de remușcări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu