ești arc de curcubeu între răsăritul și apusul zilelor mele
îmi deschizi calea lactee de cu seara până dimineața
mă mângâi cu trena de miresme a florilor de vară
mă înalți în crepuscul carpatin pe cer cu vulturi
mă resfeți pe brațele deltei până în mare
umplându-mi absența
care altfel m-ar sufoca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu