locul acela unic
din mijlocul primăverii
cu începuturi de seară fără
sfârșit
cu ochii tăi care adunaseră
cerul
brațele tandre străbătându-mă
spre mugurii noi ai iubirii
locul acela la care încă mă întorc
cu gând ispășitor
reconstituind parcul
primăverii
începuturile acelea de seri
aromate
lipsite acum de ochi
de ochii tăi și brațele tale
care le făceau somnambule
iar acum le fac oarbe și ciunge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu