aripile privirii mele încercat-au
să cuprindă zările
în rotiri largi au survolat sfera
terestră
mi-au descris de sus cărările
m-au făcut către lume fereastră
dar a venit vremea și aripile
privirii au redevenit pleoape
mi-au închis sub ele memoria
azi sunt iarăși departe
departe
doar gândurile-mi mai sapă materia
aripile privirii mele zboară rătăcind
singure
zăvorul pleoapelor mă ține închis
uitarea începe să mă usture
și plouă lacrimi din norii de
vis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu