În forje de-anotimpuri ca o
nicovală
m-am încins la roșu
și m-am călit albastru
iar când m-au lovit baroasele în
cală
am devenit mai plastic
cu-aspect de alabastru
Hefaistos însuși în foc mi-a făcut
băi
cu focul din adâncuri m-a erupt
prin munți
iar lava-nsângerată s-a prelins pe
văi
ș-am ars apoi mocnit
aproape scos din minți
Pe Zeus l-am văzut de mai multe
ori
când am licărit prin bezna de
catran
el a tunat la mine și
exasperat
m-a stins ca pe-o țigară-ntr-un
ocean
Acum sunt scrum
arderea o simt numai în nări
aștept ca Eol să sufle dinspre
nord
să mă ridic doar praf în cele
patru zări
să-i intru-n ochi Fortunei
lui Cronos dacă pot
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu