marți, 11 februarie 2014

Cu zeii



În forje de-anotimpuri ca o nicovală
m-am încins la roșu
și m-am călit albastru
iar când m-au lovit baroasele în cală
am devenit mai plastic 
cu-aspect de alabastru

Hefaistos însuși în foc mi-a făcut băi
cu focul din adâncuri m-a erupt prin munți
iar lava-nsângerată s-a prelins pe văi
ș-am ars apoi mocnit 
aproape scos din minți

Pe Zeus l-am văzut de mai multe ori
când am licărit prin bezna de catran
el a tunat la mine și exasperat 
m-a stins ca pe-o țigară-ntr-un ocean

Acum sunt scrum 
arderea o simt numai în nări
aștept ca Eol să sufle dinspre nord
să mă ridic doar praf în cele patru zări
să-i intru-n ochi Fortunei
lui Cronos dacă pot

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu