carii de secunde mă năpădesc din
ore
silabe din cuvinte mă rănesc
tăcerile-n adâncu-mi sunt sonore
culorile-n retină mă orbesc
nesomnu-mi proiectează umbre
fantezist
trupu-mi zace orizontal inert
conștiința mă plutește cu un aer
trist
prin fiece obstacol și obiect
ipostaze inedite mă străbat
sunt contrariat că nu mă simt
întreg
aș vrea acum de taine să mă scap
dar nici așa nu pot să mă-nțeleg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu