Dali
turme de cuvinte îmi pasc
gândurile
le-am tot mânat peste pajiștile tăcerii
însă unele mai rătăcesc
și se pierd pe poteci
lăturalnice
pe celelalte le adun seara
în țarcul de povești nemuritoare
și înaite de culcare le adăp
la izvorul fermecat din munții
înțelepciunii
pentru că m-am visat cu turmă mare
și frumoasă
și că voi fi răpus
la apus de soare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu