duminică, 23 februarie 2014

Reflectări (1)


cortina din zare
cu toate țintele mele de viață
s-a ridicat prea sus ori a căzut în noroi
sunt aici lănțuit de imediate și imperioase nevoi
cu proiecția enormă ce-o vedeam în viitor fluturând
ghemuită în ochii-mi căprui încremeniți în mușuroi de pământ

mă crucesc că-n minusculul și nesemnificativul eu
încape ordonată, extinsă, etajată o asemenea piramidă muzeu
cu istorii scrise ori mute
cu exponate superbe și-atât de multe mai slute
întregul pământ cu-nstelata sa galaxie
și taine ferite de toți și de toate, chiar și de mine

toate zvâcnesc
deci trăiesc sub pleopele mele batante
îmi sunt aproape însă îmi sunt și distante
sunt ale mele și nu sunt de fapt ale mele
îmi sunt ușoare și totuși îmi sunt atâta de grele

așa cum sunt îmi fac griji pentru ele
îmi flutură-n ochi ca niște înflorate perdele
dacă le uit 
dacă nu cumva le omor
atunci când muri-vor
le voi rămâne statornic decor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu