Reflectări (1)

cortina din zare

cu toate țintele mele de viață

s-a ridicat prea sus ori a căzut în noroi

sunt aici lănțuit de imediate și imperioase nevoi

cu proiecția enormă ce-o vedeam în viitor fluturând

ghemuită în ochii-mi căprui încremeniți în mușuroi de pământ

mă crucesc că-n minusculul și nesemnificativul eu

încape ordonată, extinsă, etajată o asemenea piramidă muzeu

cu istorii scrise ori mute

cu exponate superbe și-atât de multe mai slute

întregul pământ cu-nstelata sa galaxie

și taine ferite de toți și de toate, chiar și de mine

toate zvâcnesc

deci trăiesc sub pleopele mele batante

îmi sunt aproape însă îmi sunt și distante

sunt ale mele și nu sunt de fapt ale mele

îmi sunt ușoare și totuși îmi sunt atâta de grele

așa cum sunt îmi fac griji pentru ele

îmi flutură-n ochi ca niște înflorate perdele

dacă le uit 

dacă nu cumva le omor

atunci când muri-vor

le voi rămâne statornic decor