„O sculptură nu se sfârşeşte niciodată în postamentul său, ci se continuă în cer, în piedestal şi în pământ”.
„Aici locuiau dacii, care își spuneau nemuritori. Aici, în vârfurile de nepătruns pentru cei mai mulți ale Retezatului, Zamolxe, înțeleptul, a intrat într-o peșteră de unde veghează și acum...”
„Pe aici trece semnul pământean ce răspunde celui din cer îndreptat spre constelația lui Hercule”.
„Eu nu pot vedea în vârful coloanei mele niciun soldat şi niciun fel de pasăre. Nu ştiţi ce vă las eu vouă aici.”
„Oamenii văd lumea ca pe o piramidă fatală; și se înghesuiesc înăuntru-i, pentru a ajunge cât mai sus, înspre vârfu-i; drept pentru care se și sfâșie între ei și sunt cu totul nefericiți… Pe când, dimpotrivă, dacă ar crește și s-ar împlini în chip firesc, dacă s-ar dezvolta ca și spicul de grâu pe câmpie, fiecare ar fi ceea ce trebuie să fie, sau ar putea fi…”
„Oamenii nu își mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai știu să privească minunile Naturii.”
„Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubești tu cu toată puterea și cu toată ființa.”
„Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindește sufletul.”
„Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poți să vezi foarte departe.”
„A «vedea» în depărtare este ceva, însă a ajunge acolo este cu totul altceva.”
„Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuți.”
„Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul și nu descifrează nici viața.”
„Diavolul și bunul Dumnezeu nu se află separați, în realități; și nu sunt nici aici și nici acolo, ci ei sunt… simultan și pretutindeni.”
„Cine nu se luptă în contra Răului s-a și predat deja inamicului.”
„Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important.”
„Ceea ce legi tu aici pe pământ – se leagă și în ceruri.”
„Ceea ce ne face să trăim cu adevărat este sentimentul permanentei noastre copilării în viață.”
„Când nu mai suntem copii, suntem deja morți.”
„Spre imensitatea văzduhului - aceasta este Pasărea mea.
Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri.
De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre.”
„Opiniile sunt libere, dar nu și obligatorii.”
„La umbra marilor copaci nu crește nimic.”
„Suferințele îl întăresc pe om și sunt mai necesare decât orice plăcere pentru formarea unui mare caracter.”
„Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai fapta contează.”
„Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.”
„Lumea poate fi mântuită prin artă.”
„Arta nu este o întâmplare.”
„Toate materialele dețin în ele însele sculptura pe care omul o dorește; el trebuie să trudească, însă, și să o scoată, eliminând acel material de prisos, care o acoperă”
Dacă ar fi să facem impietatea de a înlocui, în ultimil text de mai sus a lui Brâncuși, cuvântul „sculptură” cu cel de „cunoaștere” obținem o pertinentă definiție a noțiunii „descoperire”. De aici, ne-am putea hazarda să spunem că Brâncuși este un extraordinar descoperitor. Descoperitorul nu inventează, nu creează adăugind, realcătuind, transpunând ceva în altceva; el extrage dintr-o masă amorfă o formă anume. Însă Brâncuși face mai mult decât să extragă o formă, încă o formă asemenea celor existente deja undeva: el esențializează și abstractizează formele pe care le descoperă. Bronzul, marmura, lemnul, materiile prime predilecte ale lui Brâncuși, ascund în ele forme-concept pure, elegante, rafinate. Păsările lui Brâncuși nu sunt păsări, ci zboruri, capetele ovoidale sunt piste pentru decolarea și aterizarea gândurilor, masa tăcerii este spațiul particular meditativ, poarta sărutului este fragment de iubire magic încremenită, coloana infinitului este calea regală dintre pământ și cer...
Geniul lui Brâncuși constă în faptul că Ideea nu se materializează, ea încremenește în materie. Opera lui este o colecție unică de Idei trecute din spectrul invizibil în cel vizibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu