joi, 6 martie 2014

Cu fiecare zi


cu fiecare zi
cu fiecare noapte
am sperat că învăț ce este viața
ce semnificație au metaforele
urii și iubirii din ea
plăcerii și durerii din mine
întâlnirilor și despărților pe care le prilejuiește
frumosului și oribilului ce le relevă la fereastra privirilor și tăcerilor

a fost o vreme când am crezut că știu
despre dârele de timp și spațiu care rămân în memorie după orice deplasare
despre sângele lichid, vaporos sau solid
roșu, negru albastru sau alb
care traversează materia ori curge din ea
despre creierul meu ca centru a tot ce există
despre ritmul bătăilor gongului inimii mele
adaptat fiecărui act dramatic al propriei existențe

am ajuns
după zile și nopți de așteptare
să bănuiesc că sunt un nod gordian între un sfârșit de trecut și un început de viitor
că trebuia să fi trăit pur și simplu
înțelegând că nimic nu e de știut
știind că nimic nu e de înțeles

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu