Cu fiecare zi

cu fiecare zi

cu fiecare noapte

am sperat că învăț ce este viața

ce semnificație au metaforele

urii și iubirii din ea

plăcerii și durerii din mine

întâlnirilor și despărților pe care le prilejuiește

frumosului și oribilului ce le relevă la fereastra privirilor și tăcerilor

a fost o vreme când am crezut că știu

despre dârele de timp și spațiu care rămân în memorie după orice deplasare

despre sângele lichid, vaporos sau solid

roșu, negru albastru sau alb

care traversează materia ori curge din ea

despre creierul meu ca centru a tot ce există

despre ritmul bătăilor gongului inimii mele

adaptat fiecărui act dramatic al propriei existențe

am ajuns

după zile și nopți de așteptare

să bănuiesc că sunt un nod gordian între un sfârșit de trecut și un început de viitor

că trebuia să fi trăit pur și simplu

înțelegând că nimic nu e de știut

știind că nimic nu e de înțeles