luni, 24 martie 2014

Ieșirea din timp (1)


stau pe un țărm de întrebări pe care am clădit
din nisip de timp castelul existenței
înainte de mine e un deșert solidificat
în fața mea e un ocean cu valuri
inutile pentru că nu le voi accede nicicând 

ca o pasăre fascinația îmi zboară
în colivia orizonturilor proprii
disperarea îmi atârnă de picioarele goale
va trebui să mă dezbrac de trup pe nisip
și să mă înalț dincolo de timp

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu