treceau copacii prin periferia privirilor ca niște cocori în zbor
norii se-ncolăceau fuioare de șerpi pe cerul privirilor estompându-i albastrul
vântul șuiera prin golul nesfârșit al tăcerilor
sângele șiroia prin arterele ca niște rădăcini ale tâmplelor
și ploua
atunci când cădeam și urcam vertiginos pe toboganul vieții
treceam
treceam
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu