se-ntunecă privirea dinspre ziuă
ustură culorile-n amurg
toate-n negrul nopții încep să se
topească
și se rup în picuri când se scurg
în vise lume nouă de mercur
se-alcătuiește se destramă
se-nfiripă
timpul nu mai este simplu șnur
pășit din nod în nod în fiecare
clipă
spațiul pare și el de carton
sufletele-l zboară nu îl calcă
uneori e cald și e ușor
gândul îl coboară și-l înalță
se luminează privirea dinspre
noapte
în alte realități se desfășoară
zgomotele nu mai sunt picături de
șoapte
iar trupul știe c-ar putea să
moară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu