L'homme qui marche - Giacometti
nu am venit nu am plecat
sunt biomecanism care ființează
de mine însumi cam exasperat
în dualitatea care mă fixează
nu merg să stau nici nu stau să
merg
trăiesc și mor în fiecare clipă
despre mine imagini vii se șterg
urme de picior cu fâlfâit de-aripă
nu am plecat nu am venit
sunt trup și suflet în epuizare
în sine însuși cam introvertit
măcinat de semne de-ntrebare
în mine însumi depozit de
răspunsuri
doar niște fiare vechi și ruginite
un maldăr de-nceputuri și
sfârșituri
un infinit din așteptări finite
neliniști mă pleacă și mă vin
pași ce se topesc pe caldarâm
un du-te-vino gol și totuși plin
poteci pe care veșnic mă amân
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu