vineri, 11 aprilie 2014

L'homme qui marche

                                                                     L'homme qui marche - Giacometti

nu am venit nu am plecat
sunt biomecanism care ființează
de mine însumi cam exasperat
în dualitatea care mă fixează

nu merg să stau și nici nu stau să merg
trăiesc și mor în fiecare clipă
despre mine imagini vii se șterg
urme de picior cu fâlfâit de-aripă

nu am plecat nu am venit
sunt trup și suflet în epuizare
în sine însuși cam introvertit
măcinat de semne de-ntrebare

în mine însumi depozit de răspunsuri
doar niște fiare vechi și ruginite
un maldăr de-nceputuri și sfârșituri
un infinit din așteptări finite

neliniști mă pleacă și mă vin
pașii mi-i topesc pe caldarâm
un du-te-vino gol și totuși plin
poteci pe care veșnic mă amân

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu