poleit în raze și-n
murmur de tristețe
un eu cu-aspect de Yorick clipește
din trecut
iar ochii-i cu pleoapele în
zdrențe
plâng din craniul minții pe
istovitu-mi trup
în lacu-adânc de gânduri vălurit
Ofelia apune în umbre de luceafăr
iar sufletu-i se-nalță alb înmărmurit
inert lăsându-i trupul ca floarea
unui nufăr
un eu cu chip de Yorick clipește
din trecut
Ofelia-și plutește
petalele de nufăr
de-un rege Lear mi-e trupul
străbătut
orb cu mâna-ntinsă anii încă-i
număr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu