joi, 24 iulie 2014

În marea trecere


în peșteri negre și adânci de tăceri
licuricii viselor aprind constelații
năruind pereții dintre astăzi, mâine, ieri
în marea de timpuri cu țărmuri de spații

în retină pașii fac aripi și zboară
printre stele de clipe-necate în noapte
tăcerile pornesc vânătoarea bizară
în timpanele lor prind fiece șoaptă

suspine prelungi se sting ca ecouri
disperate direcții de scăpare chemând
în stânca tăcerii macină valuri
sirene de gânduri cuvinte gemând 

fantome de frici răsar din genune
clipind licuricii pe-ntuneric de cer
m-ascund ghemuit într-un nume anume
iubirii, luminii încă o șansă să cer

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu