În marea trecere

în peșteri negre și adânci de tăceri

licuricii viselor aprind constelații

năruind pereții dintre astăzi, mâine, ieri

în marea de timpuri cu țărmuri de spații

în retină pașii fac aripi și zboară

printre stele de clipe-necate în noapte

tăcerile pornesc vânătoarea bizară

în timpanele lor prind fiece șoaptă

suspine prelungi se sting ca ecouri

disperate direcții de scăpare chemând

în stânca tăcerii macină valuri

sirene de gânduri cuvinte gemând 

fantome de frici răsar din genune

clipind licurici pe-ntuneric de cer

m-ascund ghemuit într-un nume anume

iubirii, luminii încă o șansă să cer