luni, 21 iulie 2014

Muzeul de umbre


privesc în urmă prin geam de anotimpuri
vijelia aspră a timpului ce bate
erodând materia croindu-și râu de riduri
nostalgii în valuri de amintiri ce-s sparte  

fuste de culori lungi și destrămate
se ridică-n vânt dezgolind reliefuri
coapse tari de dealuri tolănite-n umbre
rupestre stafii săpate-adânc în gânduri 

și nu știu dacă toate-mi sunt rămase-n urmă
sau zac aici în mine mostre de trecut
eu fiind cimitirul bazar ce își asumă
un muzeu cu umbre regăsit pierdut

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu