trenul toamnei mele a ajuns într-o
altă haltă
geamurile-mi sunt aburite de
propria respirație
clipesc mai des să răzbat cu
privirea către inima toamnei
din care se revarsă abundență de
nori
ca atunci când deschideai umbrela protectoare
făcând posibilă alăturarea aleilor
noastre
împreunarea și iernarea lor
într-o altă haltă
într-un alt timp
într-o vreme când iubeam ploile
iar pământul încă nu ne fugea sub
picioare
nu crăpa
nu ne-nghițea în tunel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu