sâmbătă, 16 august 2014

Tulnicul toamnei


tulnicul toamnei răsună-ntre maluri
eu cobor din munte cu apa în vale
cu desverzirea culorilor aprinse pe dealuri
și cu răceala razelor albe din soare

stoluri lungi de gânduri curg în apus
ceața mă cuprinde ca o iubită
cuvintele-n mine nimic n-au  de spus
doar tulnicul toamnei mă strigă

e coaptă așteptarea în șanțul din drum
timpul mă-nghite cu lacomă sete
luminile se sting în dâre de fum
pe care vuiet de tulnic îl suflă în plete

cobor din munte cu apa în vale
cu decolorarea verdelui din dealuri
cu răceala razelor albe din soare 
tulnicul toamnei mă sună-ntre maluri


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu