în adânc de ochi s-a stins lumina
lunii
de-acuma pot să-mi treacă pragu-n
șir străbunii
cu capete-atârnate în lațul strâmt
de funii
împletite din mătasea clipelor sorocite
lumii
să-mi dea să beau din zațul
adâncului genunii
să simt eternitatea amară-n cerul
gurii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu