Iarnă

ce dantură albă ai iarnă

cu colții-nainte ataci ca un lup

cobori vijelios din văzduh

ca un vultur pe pradă

iar statuile tale au look

acoperit cu fard de zăpadă din mică

și-ți scârțâie albul pufos sau de sticlă
viscolești disperat ca o smintită

ori te-ntinzi nonșalant tolănită
 în amintirea mea mereu mai topită