am și uitat de când timpul îmi
bate
în pendulul din perete
în turla străveche
în timpanele sparte
în inimă-mi bate
departe aproape
în ritmul tăcerii
în ciuda uitării
în pragul plecării
în geamul privirii
pe țărmul orbirii
a gol și a plin
pe vânt și senin
profan ori divin
cu rost și nerost
sclipitor și-anost
solid și lichid
a venit vremea să îi deschid
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu