Speranțe deșarte

ar trebui să merg mai departe spre mâine

din mâine în mâine tot mai departe

pe cărarea de timp cu furci caudine

spre zarea din față cu speranțe deșarte

mi-e tot mai departe orizontu-n privire

cu cât mă apropii mi-e tot mai departe

ispite în cale sunt tot mai puține

în zarea din față cu speranțe deșarte

presimt că-n curând tot trenul de clipe

va face o haltă-n deșert destul de curând

și-atunci istovit coborâ-voi în fine

pe treptele care mă duc în pământ

și trenul va merge din nou înainte 

către zarea din față ce-i tot mai departe

eu voi lua ultima  cină cu vin și cu pâine

adormind învelit în speranțe deșarte