luni, 15 septembrie 2014

Visez că visezi



Trec uneori prin mine bărci de nopți aparte, 
cum este și aceasta ce echilibru-mi sparge
iar eu plutesc de mine undeva departe
cu idei umflate ca pânza pe catarge

Cad stropi cu-acorduri de Esenin,
de Baudelaire și Poe, de Shakespeare și de Bach,
în aburi de-ntuneric cu sângeriu venin
din taine dezlegate în pagini de-almanah.

O promisiune vagă de-a mă lăsa pătruns,
îmbălsămat cu tâlcul marilor secrete,
într-o penetrare a tot ce mi-e ascuns
de vrăji neînțelese în trupu-mi camuflate.  

Și-ncep o agonie fără culori de zi,
fără atâtea forme-n lumină rânduite,
pășind în mituri și dobândind puteri
în mine existente dar neîngăduite.

Ai brațe moi, tu, noapte fără dimineață,
dar clipele nu-ți curg, nu te-mprospătează,
iar eu mai am de stors câte ceva din viață.
M-oi refugia în trupul iubitei când visează.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu