Butaforie

o toamnă îmbrăcată-n celofan

o vioară care cântă într-un parc

un cerșetor ce nu știe câți ani a adunat

sunt amintiri ce locuiesc cu mine într-un țarc

un țarc împrejmuit de ochiuri mari de teamă

prin care mă privesc și nu mă recunosc

doar sufletul ce nu-l văd niciodată

păstrează-același viu miros de mosc

pachet de celofan ce învelește-o toamnă

un cerșetor ce-și lasă anii din priviri în palmă

un cântec o vioară și-o frumoasă doamnă

dorm cu mine-n țarcul imaginat de teamă