lămpi de cuvinte cu lumină difuză
pâlpâie-n sere de suflet timid
întunericul ăsta nu îmi refuză
alchimia sclipirii din tâlcuri de-argint
atâtea coli albe orbesc așteptări
margini de rânduri nedefrișate
împăturite ascund depărtări
înfipte în pene de zbor atașate
simt că sunt frunză într-un ierbar
pagină galbenă cu nervuri de tăceri
lămpi de cuvinte mă pâlpâie iar
alchimii de plăceri eșuate-n dureri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu