duminică, 19 octombrie 2014

Delirul febrei de timp


alunecă la vale păduri de anotimpuri
clepsidrele tușesc înfundate de nisip necernut
se rostogolesc din înălțimi stânci masive de gânduri
clipe pe versanți de nori negri curg ne-ntrerupt
vulturii morții captivi în oglinzi zboară în cerc
nopțile devin ambuscade în defileuri de timp
restul e tăcere de mormânt și absurd
mi-e sete nebună de mine și mă cuprind 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu