alunecă la vale păduri de
anotimpuri
clepsidrele tușesc înfundate de
nisip necernut
se rostogolesc din înălțimi stânci
masive de gânduri
clipe pe versanți de nori negri
curg ne-ntrerupt
vulturii morții captivi în oglinzi
zboară în cerc
nopțile devin ambuscade în defileuri de timp
restul e tăcere de mormânt și
absurd
mi-e sete nebună de mine și mă
cuprind
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu