în fiecare noiembrie mi-a fost dat
să mă nasc
să-mi măsor anii cu pași chibzuiți
să mă-ntâlnesc cu mine-n toamne
târzii
pe poteci cu pomi jalonând
desfrunziți
în fiecare noiembrie toamne noi
îmbrac
țesute din paie înșirate pe câmp
din zile scurte și nopți tot mai
lungi
cârpite cu frunze spulberate de
vânt
în fiecare toamnă mă boteză reci
ploi
păsări în stoluri cer gri
traversează
și dorul rapsodiază frânturi
despre noi
în zarea ochilor orbi ce încă
visează
fiecare noiembrie la sfârșit de
toamnă
vine și pleacă pleacă și vine
cu brazde de-anotimpuri anii mi-i
răstoarnă
în suflet în minte și-n vine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu