sunt centrul galaxiei de depărtări
finite
în juru-mi gravitează roiuri
de-așteptări
plânsul partiturilor de doruri
ne-mplinite
și-al minutarelor de ceas ce se rotesc
în gări
sunt osia rostogolirilor cascadă
în hăuri cu ecou vicios de
labirint
iscând lilieci de vorbe-n cavalcadă
la scânteierea pietrelor de gând
sunt neliniștea din valuri care
visează țărmuri
‘nainte de-a se sparge-n cuantici stropi de ceață
ori în clipe tandre ce pentru alte
veacuri
fi-vor nălucire în sit din altă
viață
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu