luni, 27 octombrie 2014

Mă văd


direcții cardinale mă străbat
sunt sat fără de câini în depărtare
răscruce pentru vânturi care bat
pustiu tăinuitor de-albastre oaze

sunt un cadran de ore repetate
mereu aceleași altele mereu
mers în sens invers pe scările rulante
stagnând pe trepte de prezent traseu

sunt hală bântuită de ecouri
ce se izbesc de boltă și de ziduri
privirea nevăzută dintre storuri
cuvânt rămas la treierat de gânduri

neștiutor de mine mă-ndoiesc
las în urmă semne de-ntrebare
doar faptul că-s în stare să iubesc
mă consolează-ntr-un apus de soare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu