direcții cardinale mă străbat
sunt sat fără de câini în
depărtare
răscruce pentru vânturi care bat
pustiu tăinuitor de-albastre oaze
sunt un cadran de ore repetate
mereu aceleași altele mereu
mers în sens invers pe scările rulante
stagnând pe trepte de prezent
traseu
sunt hală bântuită de ecouri
ce se izbesc de boltă și de ziduri
privirea nevăzută dintre storuri
cuvânt rămas la treierat de
gânduri
neștiutor de mine mă-ndoiesc
las în urmă semne de-ntrebare
doar faptul că-s în stare să
iubesc
mă consolează-ntr-un apus de soare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu