sâmbătă, 25 octombrie 2014

Colivia întunecată


pe colivia mea nu se așează niciodată păsări
le-o fi teamă de contaminarea cu neputința zborului
în schimb mă bântuie enervant muște și țânțari
atrași probabil de fântâna porilor cu sânge

în colivia mea nu intră nimeni
deși mai văd uneori curioși pe la ferestre
mai aud bătăi reținute în ușă
ce lasă mesaje încifrate pe prag

din colivia mea își iau zborul 
zmee de cuvinte bătute înalt de vânt
dar uneori își rup firul legăturii cu mine 
și se pierd în văzduhi să mă aștepte acolo

în colivia mea întunericul se rotește în jurul unei lumânări
uneori el se apropie prea mult și se-aprinde
dar eu îl sting repede
și suport apoi mirosul de ars

când îmi va lua foc colivia
pentru că întunericul e tot mai atras de lumină
nu chemați pompierii
lumina e programată să se stingă de la sine
sfârâind în întuneric

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu