Colivia întunecată

pe colivia mea nu se așează niciodată păsări

le-o fi teamă de contaminarea cu neputința zborului

în schimb mă bântuie enervant muște și țânțari

atrași probabil de fântâna porilor cu sânge

în colivia mea nu intră nimeni

deși mai văd uneori curioși pe la ferestre

mai aud bătăi reținute în ușă

ce lasă mesaje încifrate pe prag

din colivia mea își iau zborul 

zmee de cuvinte bătute înalt de vânt

dar uneori își rup firul legăturii cu mine 

și se pierd în văzduh să mă aștepte acolo

în colivia mea întunericul se rotește în jurul unei lumânări

uneori el se apropie prea mult și se-aprinde

dar eu îl sting repede

și suport apoi mirosul de ars

când îmi va lua foc colivia

pentru că întunericul e tot mai atras de lumină

nu chemați pompierii

lumina e programată să se stingă de la sine

sfârâind în întuneric