înregimentate cuvinte
asediază
redutele de gânduri ce străjuiesc
mistere
o luptă-n care omul perpetuu
eșuează
da-și lasă îndrăzneala moștenire
din încleștarea aspră de pe
metereze
în care cad rănite gânduri și
cuvinte
omul permanent emite ipoteze
să spargă carapacea tainelor în
minte
cu cât știe mai multe știe mai
puține
în limitele sale nu-i loc de
infinit
cuprins în toate cele nimic el nu
cuprinde
gânduri în cuvinte îl poartă
ostenit
totuși în oglinzi el încă mai
visează
că mintea lui odată va fi
universală
că-l va afla pe Domnul dacă mai
forează
în lumea Sa, mister de catedrală
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu