luni, 6 octombrie 2014

Anonim


vântul trântește porți de nori pe cer
și sparge geamuri țăndări cu scântei
dar nu acum, atunci, altundeva
în vara aceea caldă care te pleca

nu ploua și ai putut ieși
pe strada mare unde se-nsera
pierzându-te în noapte undeva
doar la mine-n suflet fulgera

o despărțire ca orice despărțire
sfârșit ce uită calea de-nceput
un siguratic care intră în mulțime
o mulțime care nimic n-a priceput

în fiecare clipă în noi piere ceva
și suntem mai puțin, tot mai puțin suntem
dar cui îi pasă când devenind mulțime
anonim murim, dar nu în întregime

Un comentariu:

  1. Spuneam odata ca aventura unei picaturi se termina iremediabil cand ajunge in ocean...Acolo isi pierde pripria-i identitate devenuind una cu imensitatea Oceanului. Bineinteles ca persoana respectiva n-a priceput. Frumoase versuri...O zi buna si La multi ani de ziua numelui! Mary grigore

    RăspundețiȘtergere